Interviu realizat de Geani-Marius Lăutaru, redactor-șef Sport Digital România și Clasament.ro
Fostul fundaș dreapta Ștefan Bărboianu, unul dintre jucătorii apreciați pentru seriozitatea și constanța sa, a adunat aproape 300 de meciuri în Liga 1, evoluând pentru cluburi importante precum Universitatea Craiova, Dinamo, Astra, Petrolul sau Concordia Chiajna. Cu apariții și la echipele naționale U21 și de seniori, Ștefan și-a construit o carieră bazată pe muncă și determinare.
Retras din activitate în vara anului trecut, fostul fundaș a făcut deja pasul spre antrenorat, iar într-un interviu acordat pentru Clasament.ro a vorbit despre viața după retragere, experiența de la Reșița, fotbalul românesc și planurile sale de viitor.
– Salut, Ștefan! Știu că te-ai retras în vara anului trecut din cariera de jucător. Ți-e dor de intensitatea meciurilor trăită din teren?
„Te salut! Într-adevăr, m-am retras în vara anului trecut. Nu mi-a fost ușor, a fost destul de greu, însă am ajuns la această concluzie alături de Flavius (n.r. Stoican), pentru că era dificil să și antrenez, să și joc. Nu mi-am dorit, dar știam că va veni momentul. Am o vârstă, m-am lăsat la 37 de ani, sunt fericit cu ce am realizat ca fotbalist și sunt dornic, am entuziasm să realizez mult mai multe ca antrenor.”
– Recent, ai părăsit CSM Reșița după o perioadă importantă petrecută acolo. Ce a însemnat perioada asta pentru tine și ce urmează mai departe?
„Într-adevăr, din păcate ratarea play-off-ului a dus la plecarea mea de la Reșița după 5 ani petrecuți. Am avut un an cu Dan Alexa la Liga a III-a, după care am vrut să mă las, iar Cristi Bobar a venit la mine acasă, m-a rugat să mai încerc un sezon și că îmi oferă postul de antrenor secund al echipei, eu neavând licență, neavând absolut nimic și nu i-am dat răspunsul imediat. După vreo 2 săptămâni l-am sunat și i-am spus că sunt de acord să preiau Reșița.
Îți dai seama că pentru mine Reșița e un capitol aparte, e o echipă la care am pus foarte mult suflet, mai ales că e prima mea echipă ca antrenor. Am reușit o promovare din Liga a III-a în Liga a II-a, destul de grea și frumoasă, după care am câștigat play-out-ul în primul an de Liga a II-a, anul următor am ajuns în sferturile Cupei României, am aprins nocturna la Reșița pentru prima dată în istorie, am intrat în play-off și am fost la un punct de barajul de promovare la Liga 1 după aproape 20 și ceva de ani în care Reșița nu mai apăruse pe harta fotbalului românesc.
Anul acesta a fost plin de speranțe, de iluzii, dar ne-am așteptat că va fi un an greu, pentru că pierdusem câțiva jucători buni și aici mă refer la Lascu, la Haită, care își puseseră amprenta pe jocul nostru și se integraseră foarte bine. Un campionat destul de greu, cu echipe puternice, precum Corvinul, Sepsi, Voluntari… dar și așa, în afară de o repriză cu Sepsi, făcând o analiză la rece, absolut nicio echipă de Liga a II-a nu a reușit să ne domine. În fotbal trebuie să ai și puțin noroc, din păcate în sezonul acesta se pare că nu ne-a fost alături.”
– Ești un jucător cu peste 250 de meciuri în Liga 1, evoluând inclusiv pentru echipe de renume precum Universitatea Craiova și Dinamo. Cum ți-ai descrie cariera? Ai vreun regret?
„Într-adevăr, am aproape 300 de meciuri jucate la Liga 1. E o carieră de care sunt mândru, o carieră muncită, în care am avut și suișuri și coborâșuri, am jucat alături de jucători importanți, sunt mândru că am trecut pe la două dintre cele mai importante echipe ale României, Universitatea Craiova și Dinamo, o carieră încununată cu apariții în tricoul echipei naționale la U21 și 3 meciuri la echipa națională de seniori.
Din păcate m-am accidentat devreme, la 26 de ani, mi-am rupt ligamentele încrucișate și chiar dacă mi-am revenit nu am mai avut șansa să mai demonstrez ce pot. Chiar dacă am semnat cu Petrolul, o altă echipă a fotbalului românesc, și am avut evoluții destul de bune, drept dovadă că am rămas cu inima deschisă alături de Petrolul și am foarte mulți prieteni acolo.
Da, o carieră frumoasă, sunt mândru de ea și îmi aduc aminte cu plăcere de absolut toate momentele și ce să zic… asta e viața, ăsta-i fotbalul și orice început are și un sfârșit. Cum și cariera mea de antrenor are un început și îmi doresc din suflet să ajung cât mai departe și sunt ferm convins că o voi face pentru că îmi place foarte mult ceea ce fac.”
– Având în vedere că ai început fotbalul la Craiova și există această controversă, pentru tine care e adevărata Craiova?
„Este o nebunie cu echipele astea, atât cazul Craiova, cât și FCSB/Steaua. Nu știu, s-au schimbat atât de multe în lume, e o nebunie. Copilăria nu mai e copilărie, fotbalul deja e PlayStation…
Într-adevăr, eu am jucat pentru Craiova domnului Mititelu pentru că el era patron atunci, observ că lumea s-a îndreptat foarte mult către Craiova domnului Rotaru pentru că are un club serios, care își dorește performanță, iar suporterii olteni iubesc lucrul acesta.
Eu am tot respectul pentru el, pentru faptul că dânsul m-a promovat, a avut curaj să mă bage în echipă de mic și îi sunt recunoscător, dar important este că oamenii de acolo se bucură de fotbal și își doresc titlul.”
– Cine crezi că are șanse mai mari la titlu anul acesta dintre Dinamo și Craiova?
„Mi-aș dori ca una dintre cele două să câștige campionatul. Universitatea Craiova are cele mai mari șanse, pentru că a avut un parcurs constant, are un lot foarte bun și multă calitate.
Dinamo este o surpriză plăcută, îmi place foarte mult ce a realizat în acest sezon. Cunosc spiritul de acolo și suporterii și cred că ceea ce a făcut Dinamo este extraordinar. Fotbalul românesc este mai frumos când Dinamo și Craiova sunt sus, în lupta pentru titlu.”
– Ai putea să-mi spui un fundaș dreapta din Liga 1, de preferat român, care crezi că excelează pe postul pe care ai jucat tu?
„Sincer, la ora asta mi-a sărit în ochi Marc Țuțu de la UTA, mi-a plăcut foarte mult pentru că are și aport ofensiv și îmi place Oancea de la FC Argeș, plus Tofan, fiind vorba doar de jucători români.
Dar vreau să-ți recomand un viitor fundaș dreapta de Liga 1, dacă va avea grijă de tinerețea și copilăria lui, că de asta ți-am zis de PlayStation și de alte jocuri pentru copiii noștri. Dar, în schimb, dacă va fi serios, implicat și dedicat 100% fotbalului, cred că Florin Gașpăr va fi unul dintre cei mai buni fundași dreapta pe viitor. Repet, dacă va pune fotbalul pe primul loc și nu jocurile pe calculator sau alte lucruri. Însă e un nume care ar trebui ținut minte.”
– Care crezi că sunt șansele României la barajul de calificare la Campionatul Mondial?
„Avem șanse, dar mai mici. Te duci să joci la Istanbul, în infernul acela, e destul de dificil, dar dacă meciul va fi pregătit bine și jucătorii vor avea dorință mare, vor avea motivație și sunt ferm convins că o vor avea, dacă vor avea stăpânire de sine, pentru că este foarte important asta, având în vedere că joci cu atâția suporteri fanatici în tribună, se poate întâmpla să producem surpriza.
Până la urmă, avem calitate și noi și fotbalul oferă atât de multe surprize încât rămânem uimiți. Deci avem șansa noastră și trebuie s-o fructificăm, cu calm, cu încredere și o strategie bună, putem face lucruri mari la Istanbul.”
– În final, te rog să descrii jucătorul Ștefan Bărboianu în trei cuvinte.
„Muncă, dorință și ambiție.”
